Intreviu de dupa gratii

Intreviu de dupa gratii

  - Doamnă Petrenco, cazul dvs a şocat practic opinia publică din ţară,şi de aceea am vrea să ne răspundeţi la cîteva întrebări. Cum este posibil ca o profesoară universitară respectată ca dvs să fie acuzată de o crimă monstruoasă. Am dori să ne spuneţi povestea dvs şi dacă va consideraţi vinovată de crimă.

- Povestea a început acum 2 ani atunci cînd fiul meu împreună cu nepoţelul în vîrsta de doar 8 luni au fost loviţi de o maşină şi omorîţi pe trecerea de pietoni de către un şofer aflat in stare de ebrietate. Acest şofer s-a dovedit a fi fiul unui om foarte bogat şi influent din Chişinău.
Criminalul fiului meu fugise de la locul accidentului dar fusese mai tîrziu reţinut de către organe.Apoi a urmat procesul care s-a întins mai bine de jumătate de an. În cele din urmă a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Prea puţin pentru luarea a două vieţi omeneşti atît de dragi sufletului nostru .
Acum două săptămîni am aflat însă că asasinul fiului şi al nepotului meu este in libertate.După doar 1 an şi ceva de închisoare. Şi încă se plimbă în continuare cu maşina.
Ştirea asta mă scotea din minţi, nu-mi dădea voie să dorm, să trăiesc...Mă gîndeam nopţile că fiul meu e în mormînt iar criminalul său nu numai că nu-şi ispăşise pedeapsa, dar se bucura liniştit de viaţă. Asta doar pentru că la noi avînd bani, influenţă şi putere poţi chiar omorî şi să scapi ca şi cum n-ai săvîrşit nimic. Mi-am dat bine seama că cu judecata nu mai rezolvam nimic împotriva unor oameni ca ei.
Asta mă înnebunea şi mai tare. Am decis să fac dreptate de una singură, Mi-am dorit să moară şi el. Mi-am dorit din tot sufletul să-i demonstrez că chiar dacă ai bani şi putere aşa ca ei, tot poţi fi pedepsit. Mi-am luat o armă, l-am urmărit şi l-am împuşcat.
Acum la proces astept să vad ce pedeapsă voi primi. Mi-am vîndut apartamentul şi o să le dau banii judecătorilor si procurorului ca să mă scape de pedeapsă.

 Apoi o să merg acasă la tatăl asasinului fiului meu care il scosese pe acesta din închisoare ca sa-l privesc în ochi. 

Nu-mi pasă, vreau banii

 Mă numesc Irina Niculae,şi sunt fiica verişoarei dumneavoastră Ioana Niculae. Vă scriu pentru că mama mea mi-a spus că sunteţi avocat şi am ajuns intr-o situaţie în care nu mai ştiu ce să  mai fac, si va implor să mă ajutaţi. O să incerc să vă descriu întîmplările negre care s-au abătut asupra mea .

Eu şi cu prietenul meu închiriam un apartament în Chişinau. Lucram ambii şi aveam planuri mari pentru viitor. Pînă nu s-a intîmplat nenorocirea. În timp ce eu eram la serviciu iar prietenul meu acasă a izbucnit un incendiu in apartament. Încă nu se cunosc cauzele, dar se presupune că de la ceainicul electric.Tragedia cea mai mare e că prietenul meu nu a putut scăpa din incendiu şi l-am pierdut pentru totdeauna.

Motivul pentru care vă scriu este că ieri, a doua zi dupa înmormîntare,am primit un telefon de la proprietara apartamentului, care mi-a spus că o să fiu nevoită să achit totalmente cheltuielile de reparaţie. Mi-a mai spus că dacă baiatul n-ar fi fost orfan se adresa familiei lui pentru asta,dar în cazul de faţă eu trebuie să achit tot. Spune că ea inţelege că e tristeţe mare dar îl consideră pe el vinovat şi că e proprietatea ei şi vrea pagube materiale. M-a înjurat şi ameninţat spunîndu-mi că trebuie să achit banii fără ca să ma adresez undeva la poliţie fiindcă o să fie mai rău pentru mine, lăudîndu-se că are foarte mulţi cunoscuţi in organe. Încep tot mai mult să cred că femeia asta nu are suflet si chiar că e intruchiparea diavolului.
După cum bine ştiţi provin dintr-o familie săracă şi nu am de unde să achit o sumă aşa de mare de bani şi sper să ma ajutaţi ...


Fiindcă nu mi se mai usucă ochii de lacrimi...

Blea, capotu boţît din cauza unui pidaras...

Vreţi sa ştiţi de ce am îngheţat şi am murit pe data de 29 noiembrie?


Fără ca sa mai întru în detaliile din cauza cărora am ajuns sa nu am adăpost, o sa încep spunîndu-vă că în ziua aceea am simţit că va fi frig noaptea, probabil mi s-a format un reflex, locuind 6 ani în stradă.

M-am pornit în grabă mare spre Azilul de Noapte,dar cînd am ajuns acolo mi s-a spus pe un ton agresiv că nu mai erau locuri. Eu stiam foarte bine ca erau locuri libere, dar cei de acolo nu vroiau sa primească mulţi oameni fără adăpost pentru că erau obligaţi şi sa-i hrănească, dar ei nu aveau rezerve de hrană pentru toţi. Un alt factor pentru care am fost refuzat este că pentru ei prea mulţi oameni ca mine le aduce mult stres şi bătaie de cap...de aceea cît mai puţini, cu atît mai bine.
Nu mîncasem nimic în ziua aceea, pentru că femeia de la cantina de lînga piaţă nu ieşise la serviciu. Ea fiind unica căreia i se mai făcea milă de mine si îmi dădea să mănînc.

Se făcuse seara deja şi la o zebră fără semafor(!) am încercat sa traversez strada. M-am uitat atent în ambele parţi şi făcusem cîţiva paşi deja cînd fusesem lovit de o maşina.Eram deja pe trotuar.Nu-mi simţeam un picior,era fracturat sigur. Maşina care ma lovise disparuse instantaneu, de parcă nici nu a fost acolo. Strada era pustie.Stateam întins pe zăpada rece şi proaspată şi incercam sa mă tîrăsc mai spre peretele blocului de alături. Mă durea absolut tot.
Am zăcut acolo aproape o oră pînă cînd un copil m-a observat de departe, dar nu s-a apropiat. A trecut în fugă strada speriat. Maşinile treceau pe lînga mine cu viteze mari, mă gindeam ca deja murisem dacă nimeni nu mă vede. Zăpada din jurul meu era deja roşie de la sîngele ce-mi curgea de la ceafă. Ridicam ochii şi vedeam oameni pe cealaltă parte a drumului.Cu ultimile forţe strigam ajutor ,dar toţi îşi fereau privirea de la mine crezînd că sunt beat. Se facuse tîrziu deja şi nu mai era nimeni pe stradă. Frigul imi intrase in oase nemilos. Gata, nu mai eram ...

Vreau sa-mi cer iertare pentru avarierea maşinii care mă lovise. Era una scumpă si probabil costă foarte mult repararea...

O sa vă plătesc daunele provocate cînd o sa veniţi si dvs pe lumea asta unde sunt eu acum...

BETTER DEAD, THAN RED

Aşă kredkă o vinit vremurili ...

                                                                   ***
-Salut, mă numesc Iulia, am 22 de ani, am absolvit facultatea recent şi mă tot chinui de cîteva luni deja să-mi găsesc un serviciu pe specializarea pe care am invăţat.Sun pe anunţuri, merg la interviuri, întreb colegi, prieteni... NIMIC
Stau doar cu mama care in fiecare zi cînd vine de la serviciu imi reproşează si mă scoate din minţi spunîndu-mi că deja sunt mare si tre să lucrez ca să ma intreţin.
Aşa că am decis să renunţ în a căuta un serviciu pe specializarea mea si mă voi angaja chelneriţă.
Ca să pot să scuip în mîncarea clienţilor mei (porci la cravată,copii de bani gata cu nasu pe sus )ori de cîte ori o sa observ că mă tratează ca pe o slugă care le e datoare cu ceva, crezînd ca sunt născută ca să le aduc farfuria cu mîncare .

                                                                  ***

- Da, eu am maşină, ş şii cu asta? BMW X5 am ş şi?
Priceom aişi ca neo luat-o tata, eu o am pentru că o merit ş nu mă mai zaibiţ că n-am făcut eu nică pentru dînsa ş tăt felu de huineuri deaiestea, la pula am vazt eu toată huineaua asta. Aşei care n-au însamnă k aşa s-o născut, proşti. Pe mine nu mă futi asta.Eu am problemeli mele.
-Kam şi kizda mamii lui ,Vanea nu ridică trubka?  Precis că iară stau mai mult di jiumati di ceas la obed. Aşa-s de pidari lucratorii ieştea a mei....pizdeţ...Gandoni blea ...suşili...

                                                                    ***

-Sunt Anatol şi sunt la pensie deamu de 3 ani. Pensia mea îi mică pentru că nu pre am avut staj di lucru din cauza cî am fost bolnav,şi acum îs bolnav, ş tare mult am mai umblat pi drumuri să ni dăie ş nia grupa pintru boala, dar aşă ş nu ni-o mai dat.
Amuianî îs nevoit ş sî lukrez ...dapu şi s fac? tre s mă intreţin ş eu ...îm trebu ş nie s mănînc, s beu ,s am luninî, căldură. Amu in dzîua ne az, nimi nu-ţ dă nikî ,aşa o ajiuns vremurili in ţara asta k parcî unii din noi sintem nividimşi , statu nu ni vedi diloc. Ei da şi li trebuim noi lor? Ii principalu s puie copkii lor la cale, da di noi ,niş in kur nu lii, ma skuzati di expresie,da altfel nu poţ să li dzîşi...
Eu lucrez măturător, înşetişor mă diskurk. Şeia şi vrau eu s va dzîk ii ca iaka pi stradî s vede şi kulturî au tineretu în dzîua de az . Eu mătur strada ş îi normal s se gramadeascî diferite gunoaie k doar aşa-i ,da iaka cîteodată mă gîndesc k parcî in oraşu nostru trăiesc porşi, da nu oameni . Sînt lucruri pi cari pintru mini îi neclar cum poţ s li arushi pi stradî ? Şîpuri, culioaşi, numa şi nu s găsăşti aruncat aşă... asta cînd musorka sta alături.
Pintru şi dară s-o mai pus musorşi dacă toţ aruncî pi jios ?
Aşă kredkă o vinit vremurili ...

Fuck them all

Definitie Dex "sociopatíe" - Tulburare de comportament având drept cauză deficiențele educației într-un mediu social nefavorabil

drama blog