Intreviu de dupa gratii

Intreviu de dupa gratii

  - Doamnă Petrenco, cazul dvs a şocat practic opinia publică din ţară,şi de aceea am vrea să ne răspundeţi la cîteva întrebări. Cum este posibil ca o profesoară universitară respectată ca dvs să fie acuzată de o crimă monstruoasă. Am dori să ne spuneţi povestea dvs şi dacă va consideraţi vinovată de crimă.

- Povestea a început acum 2 ani atunci cînd fiul meu împreună cu nepoţelul în vîrsta de doar 8 luni au fost loviţi de o maşină şi omorîţi pe trecerea de pietoni de către un şofer aflat in stare de ebrietate. Acest şofer s-a dovedit a fi fiul unui om foarte bogat şi influent din Chişinău.
Criminalul fiului meu fugise de la locul accidentului dar fusese mai tîrziu reţinut de către organe.Apoi a urmat procesul care s-a întins mai bine de jumătate de an. În cele din urmă a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Prea puţin pentru luarea a două vieţi omeneşti atît de dragi sufletului nostru .
Acum două săptămîni am aflat însă că asasinul fiului şi al nepotului meu este in libertate.După doar 1 an şi ceva de închisoare. Şi încă se plimbă în continuare cu maşina.
Ştirea asta mă scotea din minţi, nu-mi dădea voie să dorm, să trăiesc...Mă gîndeam nopţile că fiul meu e în mormînt iar criminalul său nu numai că nu-şi ispăşise pedeapsa, dar se bucura liniştit de viaţă. Asta doar pentru că la noi avînd bani, influenţă şi putere poţi chiar omorî şi să scapi ca şi cum n-ai săvîrşit nimic. Mi-am dat bine seama că cu judecata nu mai rezolvam nimic împotriva unor oameni ca ei.
Asta mă înnebunea şi mai tare. Am decis să fac dreptate de una singură, Mi-am dorit să moară şi el. Mi-am dorit din tot sufletul să-i demonstrez că chiar dacă ai bani şi putere aşa ca ei, tot poţi fi pedepsit. Mi-am luat o armă, l-am urmărit şi l-am împuşcat.
Acum la proces astept să vad ce pedeapsă voi primi. Mi-am vîndut apartamentul şi o să le dau banii judecătorilor si procurorului ca să mă scape de pedeapsă.

 Apoi o să merg acasă la tatăl asasinului fiului meu care il scosese pe acesta din închisoare ca sa-l privesc în ochi.