Blea, capotu boţît din cauza unui pidaras...

Vreţi sa ştiţi de ce am îngheţat şi am murit pe data de 29 noiembrie?


Fără ca sa mai întru în detaliile din cauza cărora am ajuns sa nu am adăpost, o sa încep spunîndu-vă că în ziua aceea am simţit că va fi frig noaptea, probabil mi s-a format un reflex, locuind 6 ani în stradă.

M-am pornit în grabă mare spre Azilul de Noapte,dar cînd am ajuns acolo mi s-a spus pe un ton agresiv că nu mai erau locuri. Eu stiam foarte bine ca erau locuri libere, dar cei de acolo nu vroiau sa primească mulţi oameni fără adăpost pentru că erau obligaţi şi sa-i hrănească, dar ei nu aveau rezerve de hrană pentru toţi. Un alt factor pentru care am fost refuzat este că pentru ei prea mulţi oameni ca mine le aduce mult stres şi bătaie de cap...de aceea cît mai puţini, cu atît mai bine.
Nu mîncasem nimic în ziua aceea, pentru că femeia de la cantina de lînga piaţă nu ieşise la serviciu. Ea fiind unica căreia i se mai făcea milă de mine si îmi dădea să mănînc.

Se făcuse seara deja şi la o zebră fără semafor(!) am încercat sa traversez strada. M-am uitat atent în ambele parţi şi făcusem cîţiva paşi deja cînd fusesem lovit de o maşina.Eram deja pe trotuar.Nu-mi simţeam un picior,era fracturat sigur. Maşina care ma lovise disparuse instantaneu, de parcă nici nu a fost acolo. Strada era pustie.Stateam întins pe zăpada rece şi proaspată şi incercam sa mă tîrăsc mai spre peretele blocului de alături. Mă durea absolut tot.
Am zăcut acolo aproape o oră pînă cînd un copil m-a observat de departe, dar nu s-a apropiat. A trecut în fugă strada speriat. Maşinile treceau pe lînga mine cu viteze mari, mă gindeam ca deja murisem dacă nimeni nu mă vede. Zăpada din jurul meu era deja roşie de la sîngele ce-mi curgea de la ceafă. Ridicam ochii şi vedeam oameni pe cealaltă parte a drumului.Cu ultimile forţe strigam ajutor ,dar toţi îşi fereau privirea de la mine crezînd că sunt beat. Se facuse tîrziu deja şi nu mai era nimeni pe stradă. Frigul imi intrase in oase nemilos. Gata, nu mai eram ...

Vreau sa-mi cer iertare pentru avarierea maşinii care mă lovise. Era una scumpă si probabil costă foarte mult repararea...

O sa vă plătesc daunele provocate cînd o sa veniţi si dvs pe lumea asta unde sunt eu acum...